Susanna Tomassini
Designer
Marian Ignat, Patricia Cîrtog, Susanna Tomassini
Zoom-in: Tranziția verde și realitățile locale din industria chimică propune o investigație jurnalistică asupra peisajului complex al transformării ecologice din industria chimică a României, realizată de jurnaliștii Patricia Cîrtog și Marian Ignat împreună cu designerul vizual Susanna Tomassini. Proiectul prezintă trei eseuri video care îmbină textul de investigație cu narațiuni vizuale, folosind materiale video preexistente, documente de arhivă și fotografii originale pentru a analiza tensiunile dintre politici publice, industrie și ecologie.
Fiecare studiu de caz analizează un actor esențial din industria chimică: Brenntag, un distribuitor care încearcă să gestioneze decalajul dintre obiectivele de sustenabilitate ale Uniunii Europene și realitățile pieței locale; Cupru Min, o exploatare minieră de stat a cărei extindere evidențiază costul ecologic al extracției materiilor prime strategice; și Chimcomplex, un gigant petrochimic care caută un echilibru între nevoia de a rămâne competitiv într-o epocă a modernizării și responsabilitatea de a-și reduce radical emisiile.
Aceste eseuri vizuale depășesc limitele simplului reportaj și pun sub semnul întrebării însăși materialitatea tranziției, documentând întârzierile infrastructurale, presiunile economice și ambiguitățile de reglementare care determină ritmul schimbării industriale. Lucrarea dezvăluie terenul disputat în care ambițiile climatice globale și nevoia tot mai stringentă de justiție climatică se confruntă cu realitățile locale ale industriei chimice.
1/2
2/2
Brenntag SA
Brenntag se află la intersecția dintre ambițiile ecologice ale Europei și obstacolele locale. Este o companie de distribuție a produselor chimice, cu 25 de ani de experiență în România și o istorie de peste 150 de ani. Pactul verde european a stabilit obiective de mediu pentru industria chimică, unul dintre cele mai poluante sectoare la nivel mondial. În România însă, piața dominată de criteriul prețului, infrastructura deficitară și aplicarea neuniformă a reglementărilor încetinesc progresul. La sediul său din Chiajna, în apropiere de București, Brenntag promovează sustenabilitatea prin ambalaje returnabile, instrumente de monitorizare a emisiilor de carbon și proiecte comunitare. Cu toate acestea, convingerea clienților să plătească mai mult pentru produse ecologice rămâne o provocare majoră. Problemele sistemice mai ample — căile ferate învechite, achizițiile publice bazate pe criteriul „prețului cel mai scăzut” și stimulentele limitate oferite de stat — îngreunează și mai mult decarbonizarea. Fondurile europene ar putea fi de ajutor, însă impactul lor depinde de modul în care România le utilizează. Un nou plan al Uniunii Europene, lansat în 2025, își propune să redreseze sectorul chimic aflat în dificultate prin energie verde mai ieftină, stimulente pentru inovare și reglementări simplificate. Povestea Brenntag evidențiază decalajul dintre viziunea climatică a Europei și realitatea din teren.
1/2
2/2
Cuprumin SA
Roșia Poieni simbolizează conflictul dintre cererea de resurse și costurile de mediu. Este a doua cea mai mare exploatare de cupru din Europa, administrată de compania de stat Cupru Min. Mina de suprafață din Munții Apuseni dislocă zilnic, prin detonare, 14.000 de tone de rocă și exportă concentratele de cupru în principal către China, în timp ce deșeurile toxice rămân în România. Sate întregi, precum Geamăna, au fost acoperite de sterilul minier, iar deversările repetate au contaminat râurile și au provocat moartea peștilor până la 80 de kilometri în aval. În pofida dovezilor privind instabilitatea terenului și degradarea ecologică pe termen lung, accidentele au atras doar amenzi simbolice. Odată cu desemnarea cuprului de către Uniunea Europeană drept „materie primă strategică” pentru tranziția verde, presiunea de extindere a exploatărilor interne crește. România nu dispune însă de capacități de prelucrare metalurgică, exportând valoarea economică și păstrând poluarea. Roșia Poieni este deopotrivă un avertisment și un test al posibilității ca mineritul să fie vreodată compatibil cu justiția de mediu.
1/2
2/2
Chimcomplex SA
Chimcomplex a rezistat schimbării de regim și și-a demonstrat succesul. Va putea face față și tranziției verzi? Construită în timpul regimului comunist la Onești, în „citadela petrochimiei românești”, Chimcomplex a traversat anii tranziției și și-a păstrat până astăzi statutul de una dintre cele mai mari platforme chimice din România. Sute de milioane de euro au fost investite în privatizare, modernizare și extindere, cel mai recent prin achiziționarea Oltchim. Puterea economică implică însă și responsabilitate socială și de mediu. Din perspectiva emisiilor, activitățile Chimcomplex sunt comparabile cu cele ale unui oraș românesc de dimensiuni medii. Schimbarea modului de alimentare cu energie a platformei chimice a reprezentat una dintre principalele măsuri pentru reducerea emisiilor și creșterea eficienței. Timpul pentru realizarea tranziției verzi se scurge însă rapid. Într-un mediu politic aflat în continuă schimbare, în care reglementările sunt urmate de simplificări, iar cursa către emisii nete zero devine tot mai competitivă și mai ostilă, această poveste reflectă provocările mai ample ale transformării industriale în contextul crizei climatice.
Credite
Voce: Christine Cizmaș
Cu contribuția: Raluca Pintea (Manager HSE, Brenntag România)